"Poate, Anne, poate intr-o zi, mai tarziu, mult mai tarziu, ne vom intalni intr-un loc luminat; cu lume in jur, cu copaci, cu o raza de soare, ce stiu eu, cu pasarele care vor canta ca in ziua nuntii noastre si, in mijlocul zarvei, ne vom recunoaste si ne vom gandi cu nostalgie la vremurile trecute, cele in care aveam douazeci de ani, cele in care ne-am faurit primele sperante, cele in care am suferit marile deceptii, vremurile in care am visat, in care am imbratisat Cerul, inainte de a ne cadea in cap, pentru ca acele vremuri, Anne, acele vremuri ne apartin si nimeni nu va putea sa ni le fure vreodata.
Se numesc Adolescenta."
Frederic BEIGBEDER, "Dragostea dureaza trei ani" [L'amour dure trois ans], Pandora M, Targoviste, 2005, traducerea Marie-Jeanne Vasiloiu, p. 120-121.
2 comments:
Dureaza mai mult, iti zic eu, nenea asta habar nu are ce vorbeste :-P
Intr-un final a ajuns si el la concluzia ta... dragostea dureaza cat vrei tu sa dureze (si nu trei ani)! :)
Trimiteţi un comentariu