Mi-am facut timp...

Mi se pare ciudat sa scriu acest lucru, este posibil ca foarte multi dintre voi sa radeti de mine, dar nu am avut timp sa fac anumite lucruri in viata mea... parca il aud pe fratele meu spunandu-mi: Imposibil! Cum, nu ai timp? Iti faci! Suna atat de egoist aceasta expresie, incat mi-e rusine sa o mai pronunt, prefer sa-mi vad de nebuneala mea cotidiana si sa nu mai arunc aceste vorbe necunoscatorilor. Scriam odinioara in jurnal si imi adoram acele clipe de libertate si sensibilitate nocturna, acele clipe s-au risipit intr-o nebuloasa in care mai ramane vie doar dorinta... e scris poetic, dar efectiv acestea imi sunt simtamintele fata de aceasta lucrare virtuala de-a mea.

Candva imi enumeram dorintele arzatoare pe care vroiam sa mi le indeplinesc, nu stiu cate dintre ele s-au concretizat, prea putine, prima a ramas undeva suspendata, depinzand de timp; daca va mai aduceti aminte, scriam de Twilight, era acel-ceva pe care mi-l doream cu ardoare, astazi a fost, putin spus, devorat... Am ramas cu o altfel de inima, poate as numi-o fixista; nu stiu de ce, poate ca actorii au intrat foarte bine in pielea personajelor (Edward si Bella), poate ca iubirea lor a rupt ceva din mine, poate ca acest film a fost ca o obsesie, poate... sunt constienta ca nu e catalogat la superlativ, dar mie mi-a lasat o impresie dureros de puternica si imi este destul de dificil sa revin la normalitate! Despre subiect, nu cred ca este cazul sa va povestesc, e citibil oriunde in zona virtuala, emotia de la sfarsit, e o traire personala pe care va invit sa o gustati!

Sunt fericita.