O oboseala crunta pe care o simt pana in vene, de ochi, nici nu mai vorbesc, au cam orbit in ultimul timp si mi-e greu sa disting figuri pe strazile sucevene sau pe holurile de la universitate... mi se spune ca sunt prost educata si ca devin o indiferenta, nu mai salut oamenii, dar ce sa-i faci, mi s-au spart ochelarii si am cam orbit... imi vine sa rad de la atata oboseala... oameni si oameni, frustrari si poate, nesimtiri!
Am ramas aceeasi, nu mi s-au urcat treptele culturii la cap, ma imbrac la fel... hmmm, poate nu, poate am devenit un pic mai neglijenta cu tinuta (spre disperarea mamei), dar cu geanta pe umar din ce in ce mai grea... si tot cumpar carti, si tot sunt impresionata de atatea articole si de atatea ganduri geniale ale nocturnilor si tot ma intreb, oare cand? Oare cand le voi citi pe toate? Simt ca nu imi ajunge timpul... timpul, marele asasin al vietii umane... mie nu mi-e ucigas, inca, mi-e prieten, uneori bun, uneori hain, uneori terifiant, uneori duios, uneori dureros, uneori colorat, dar am un timp si e al meu si mi-e prieten, mi-a devenit crucial in ceea ce as numi efemeritatea gandului...
Ha, ha, ha... si tot oarba am ramas si dornica sa nu-mi uit blog-ul, a fost si este munca! Aici imi fac confidente timpului... apoi orelor, apoi secundelor, apoi adorm...
Ah, dorm...
3 comments:
Somn usor si sa visezi frumos, da? ;)
timpul asta...cateodata trece prea repede,alta data prea incet... cam niciodata cum vrem noi:) sau asa mi se pare mie...ce mai faci?cum mai esti? ai grija cu oboseala ca nu e de bine...plus,un pui de somn nu strica niciodata:) te pup:*
Da, mi-a trecut oboseala, am vrut sa vad ce pot crea atunci cand sunt obosita... a iesit ceva!
Va poop pe toate si fiti far' de grija, ma odihnesc, printre pauze!
Trimiteţi un comentariu