31 decembrie 2007

glitter-graphics.com

Aho, aho, Plugurel mititel

Cu rotilele de fier,

Plugusor cu sase boi,

Plugusor mânat de noi,

Nu ca plugul lui Tarâta

Tras de zece pui de mâta,

Unu-i lung si altu-i scurt

Da-mi colacul sa ma duc.

Roata-n brazda, mai flacai,

Mânati mai si hai, hai, hai!

Dati-ne, boieri, dati-ne

Câte-o paraluta

Sa ne facem câte-o basmaluta;

Dati-ne câte-un covrig

Ca ne ia naiba de frig;

Ca si tata când traia

Tare mult ne mai dadea.

Doi boi, doua vaci

Scoate baba din colaci,

Daca nu scoti, baba, colacul

Îti rup boii pragul!

Doi te ura,

Doi te fura,

Doi cotrobaiesc prin sura.

Iar unul mai hotoman

Hât gaina de gâtlan

Si o baga sub suman.

Hai,hai!

Toate cele bune pentru anul ce vine! La Multi Ani!

In gradina bunicilor

Copyright: Oana Dima

Focşani, România

25 decembrie 2007

De Craciun mi-am dorit din toata inima sa fiu alaturi de cei dragi si sa stau in casa, sa ma linistesc dupa o perioada foarte agitata, simteam nevoia sa stau pur si simplu tolanita in pat, sa mananc cat mai multe bomboane de ciocolata si sa ma uit la un film la care visam demult ... dorintele mi s-au indeplinit ... patut caldut, bomboane din belsug si "Becoming Jane".

Mi-am dorit enorm sa vad acest film, am incercat, de fapt, de cateva ori, dar fara nici un rezultat, proiectele pe care trebuia sa le duc la bun sfarsit la locul de munca nu mi-au permis acest lucru, asa ca am lasat aceasta minunatie de film pentru prima zi de Craciun ... am ramas far' de cuvinte! Inca nu sunt capabila sa va descriu emotiile prin care am trecut, chiar daca somnul imi dadea tarcoale ca un viteaz, nu l-am lasat sub nici o forma sa-mi intre nici in asternut si nici in suflet. Am urmarit acest film din toata inima, citind firesc (acum nu mai stiu cati ani in urma) "Mandrie si prejudecata" si vizionand atatea ecranizari ale acestui roman exceptional. Eram foarte curioasa sa vad cum a fost viata acestei scriitoare, Jane Austen, stiam cate ceva de la mama (ea este la fel de pasionata ca si mine de acest roman si de aceasta romanciera), dar vroiam mai mult si se pare ca filmul a fost pe masura asteptarilor mele, nu m-a dezamagit nici o clipa; nu va divulg absolut nimic din aceasta poveste romantica, as strica din farmecul ei, asa ca va invit sa vizionati un film frumos care va va incalzi sufletele ...

Craciun Fericit!

Chestii de pe la scoala... Parada Mosilor de Craciun

Zilele trecute, mai precis pe 20 decembrie, a avut loc un eveniment in premiera in orasul Suceava ... Parada Mosilor de Craciun (peste 100 de copii imbracati in Craciunei si Craciunite)! Ideea de baza nu ne apartine, ea a fost "furata" de la polonezi; doamna inspector, aflandu- se intr- o scurta vizita in orasul Cracovia a ramas puternic impresionata de o parada a mosilor de Craciun si s-a gandit ca ar fi bine ca acest eveniment sa prinda contur si in Romania si anume in orasul Suceava. Zis si facut! Profesorii coordonatori de la diferite scoli si licee (personal, nu mi s-a parut corect ca elevii de liceu sa concureze cu cei din clasele a V-a si a VI- a) trebuiau sa-si inscrie grupul de Mosi de Craciun si de Craciunite la Inspectoratul Judetean Suceava dupa care, pe 20 decembrie, urma parada propriu-zisa pe strazile din Suceava si concursul din aula Universitatii "Stefan cel Mare".

Totul a inceput la Inspectoratul Scolar unde s-au adunat toti Mosii si toate Craciunitele, dupa care, dupa cateva momente extraordinare de colinde si uraturi sustinute de grupul de colindători „Muguraşul” de la Şcoala cu clasele I-VIII, nr. 1 din Suceava, colindătorii de la Grupul Şcolar „Andronic Motrescu” din Rădăuţi şi colindătorii din Ciumârna, copiii au pornit- o pe jos spre Prefectura Municipiului Suceava. Masinile claxonau, batranii radeau de ei si bebelusii se uitau tare ciudat la ei, mai-mai sa izbucneasca in plans! Mosii nostri impreuna cu ale lor Craciunite erau in culmea fericirii, erau punctul (sau mai bine zis pata) de atractie al (a) acestui oras, mai deunazi uitat de soarta ... La Prefectura ei au primit din partea prefectului Orest Onofrei o diploma de excelenta ... "Diploma de excelenta acordata cu ocazia Sarbatorii Craciunului, pentru cea mai mare densitate de Mosi Craciun pe metrul patrat, din Bucovina" si dupa acest moment, directia Primaria Sucevei! Aici ei au fost intampinati de domnul primar Ion Lungu care le-a oferit micutilor cadouri care de care mai gustoase ... si mai racoritoare. Dupa ce Mosii si Craciunitele au iesit din Primarie ii vedeai pe toti cu dozele de Coca-Cola in manute, rupti de sete si firesc de oboseala, ca a fost drum lung pana la domn' primar...

A urmat concursul propriu zis (in aula universitatii) in care Mosii si Craciunitele trebuiau sa-si prezinte costumatiile, sa-si faca urarile pentru anul ce vine- 2008 si transmita publicului diferite mesaje satirice pentru anul ce indata-indata se termina- 2007! Momente frumoase, unele penibile, dar care au incitat spectatorii la un ras fantastic si molipsitor chiar si pentru cei care au gresit ... ziua pentru mine a fost una exceptionala cu toate ca a fost foarte grea! Am supravietuit cu brio!

... si ce credeti? Craciuneii de la mine de la scoala au luat ceva? Firesc ... cele mai frumoase costume (locul al II-lea) si cel mai frumos dans (locul I). Bravo lor ca au muncit foarte mult pentru acest spectacol si alaturi de ei si profesorii coordonatori! Am fost alaturi de ei pana in ultimul moment chiar daca imi tremura mana pe aparatul de fotografiat ... in acele clipe eram un copil ce trebuia sa urce pe scena si sa dea tot ce are mai bun din el! Sper sa nu se cunoasca la fotografii, daca da, sper sa-mi iertati emotiile!

In concluzie, sa ne vedem cu bine si la anu' si la cat mai multi Mosi si Craciunite ca a fost ceva magnific in Suceava! Pastrez gustul dulce al amintirii si imaginea plina de fericire a copiilor!

22 decembrie 2007

Reteta de Anul Nou

Se iau douasprezece luni, se curata bine de amaraciune, stres, mandrie, invidie, egoism, formalism si frica.

Se imparte fiecare luna in 28-31 de zile, pentru ca provizia sa ajunga exact un an.

Se cantareste munca si linistea, adaugandu-se chibzuinta si harul.

Se cerne cu abilitate, iubire si vointa, intelepciune, ingaduinta, frecandu-se cu sinceritate, tandrete, gratie si alint.

Se uneste rabdarea cu bunavointa, muzica si buna dispozitie.

Se impatureste cu intelegere si speranta, se pudreaza cu sacrificii, se presara vraja, daruire si receptivitate.

Se acopera cu amabilitate, gingasie si mult bun simt.

Se indulceste cu multa toleranta, optimism, veselie si umor.

Se aromeaza cu blandete, bunatate, concesii si acuratete sufleteasca.

Tapetata cu afectivitate si pretuire, se coace la caldura inimii, cu dragoste din belsug.

Se flambeaza cu puritate, stima si respect.

Preparatul se serveste zilnic, cu buchete de fericire, ornat cu surprize, invelit in invioratoarea si inepuizabila credinta in Dumnezeu!"

"Pofta buna!!"

11 decembrie 2007

Se apropie Craciunul si, ca de fiecare data, ma face sa ma intorc in trecut si sa-mi aduc aminte de cateva momente foarte emotionante... prima poezie pe care am invatat- o... "Craciunul copiilor" de Octavian Goga.

Prima oara mi-a citit-o bunicul meu pe cand cred ca nu aveam nici macar 4 ani dupa aceea m-a pus sa o invat pe de rost. Nu a fost deloc greu, mai ales ca imi placea atat de mult si simteam fiecare vers pe care il recitam; nu exista nici o sarbatoare de Craciun fara aceasta poezioara, dar ce-mi placea cel mai mult era faptul ca bunicul meu nu ma punea sa recit aceasta poezie in fata tuturor rudelor sau a posibililor invitati, ci seara, inainte de a adormi, venea la capataiul meu si imi zicea:

"-Ei, hai, zi-mi care e povestea cu Mosu', ca am cam uitat- o... o mai tii minte?" si imi zambea asa precum ar face-o Mos Craciun atunci cand e multumit de ispravile sale...

Cat asteptam acel moment... o recitam si imi priveam bunicul cu atata fericire in ochi, incat la sfarsit il imbratisam atat de puternic si vroiam ca acea clipa sa nu se mai termine... niciodata! Dupa aceea adormeam incarcata de emotii.

Iata ca inca resimt acel fior al copilariei si vi-l impartasesc si voua, stiu ca in adancul sufletelor voastre ati ramas in continuare copii ...

" Dragi copii din tara asta

Va mirati voi cum se poate

Mos Craciun, Din cer de-acolo

Sa le stie toate, toate

Uite cum: va spune Badea

Iarna’n noapte pe zapada

El trimite cate-un Inger

La fereastra sa va vada

Ingerii se uita-n casa

Vad, si spun,

Iar mosu areColo’n cer, pe genunchi

O carte mare

Cu condei de-argint el scrie

Ce copil si ce purtare

Si de-acolo stie mosul

Ca-i siret, nevoie mare!"

La Suceava a nins ca-n povesti ...

Printre mortii cei vii

Printre mortii cei vii eu ma simt ca un intrus. Parca nu-mi gasesc niciodata locul si zabovesc unde nu trebuie. Ce astept totusi sa mi se deschida? O fereastra sau poate un univers? O usa sau un suflet? Ceva sau cineva? De unde sa stiu daca...nu stiu; cateodata parca ma incomodeaza pielea, as vrea sa cutreier printre lumina si nu-mi permit din cauza trupului. E greu si ma cam incetineste din mers. Vreau sa-l las aici, muritorilor, si eu sa-mi continui calatoria pe care tocmai am inceput-o. Dar cine ar putea avea grija de el? Firesc, un alt trup, dar unde sa-l caut, unde sa-l gasesc daca de multe ori nu ma pot gasi pe mine insami?

Incerc sa ma strecor printre mortii cei vii si sa gasesc un loc linistit unde mirosul degradant al muritorilor sa nu-mi descompuna constiinta. Vreau sa am ganduri libere si sa zbor cu ele, nu sa ma afund in mizerie si prostie. Vreau...multe vreau, putine vreau, dar in fond...VREAU! Imi place cum suna acest cuvant, ma mentine de fiecare data pe linia de plutire a nonconformismului ai a exuberantei. Cum ar suna opusul? Nu vreau... a mortaciune, numai un mort viu nu-si doreste nimic, viul spera incontinuu la ceva, isi impune ceva. Vreau!

Ce important e acest "!"Fara el, propozitia ar conduce spre o stare de visare, spre o stare de iluzie, spre o non-fiinta. Ceasul ticaie si alte secunde irecuperabile se scurg din viata mea. Asta e viata... ticaitul monoton al unui ceasornic de perete. Da, suntem asemeni tablourilor agatate pe un perete insipid. Fiecare cu nuantele si formele lui, fiecare cu rama sa, fiecare cu al sau cui. Da, fiecare dintre noi depinde de o simpla agatatoare; daca ea se rupe, cedeaza? Ne rupem, cedam si noi. Ce simplu si stupid! Ne alegem una cu pamantul.

Restul e fum si ceata. Te impleticesti de densitatea lor. Intr-o astfel de lume, ce-ti ramane...totusi?